Tăcerea unui jurnalist

Iosif Costinaş a fost un susţinător al ideilor Revoluţiei şi al împlinirii acestora, un ziarist cu un simţ deosebit pentru adevăr şi dreptate, în numele cărora a făcut cercetări despre dosarele Revoluţiei din Timişoara. Acea Timişoara a rămas acum şapte ani fără fotograful, jurnalistul, dramaturgul şi prozatorul Iosif Costinaş.

Dispărut în iunie 2002, autorităţile l-au căutat în toată ţara timp de zece luni, până în Maramureş şi Constanţa. Jurnalistul a fost declarat mort în 2003, când i-au fost descoperite rămăşiţele lângă gara de la Pişchia, la câţiva zeci de kilometri de Timişoara. Concluziile însă nu au fost pe deplin lămuritoare.

De aceea, cei care l-au îndrăgit văd în ediţia a doua a Documfest un prilej excepţional. „Vă daţi seama ce încercăm să facem: încercăm să-l rememorăm, exact aşa cum a fost, pentru că nu a murit! Ăsta este cuvântul: nu a «murit»! A dispărut, atât!” spune jurnalistul Robert Şerban.

Lucia Hossu Longin, realizatoarea documentarului De adevăr se moare despre Iosif Costinaş, afirmă „era unul dintre cei care credeau că o revoluţie nu poate sfârşi prin a fi trădarea unui vis. Dincolo de gratiile de argint ale coliviei, canarul visa şi anticipa libertatea din decembrie. Într-un interviu pe care aceasta i l-a luat lui Costinaş, el a povestit cum după publicarea articolului extrem de incisiv intitulat „Comandanţi obedienţi, politruci, ceişti,” a primit un telefon prin care un bărbat îl ameninţa: „O să-ţi bag trei gloanţe-n cap!” În replică, jurnalistul i-a sugerat necunoscutului să folosească un singur glonţ, în spirit de economie; „cartuşele s-au scumpit îngrozitor, ca toate cele,” a spus el.

Şi jurnalista Lia Lucia Epure l-a cunoscut pe Bebe, aşa cum îi ziceau prietenii, şi spune că avea „un talent fantastic în a ne pune etichete, în a ne da alte nume. Eu eram Sunshine.” Traian Orban (preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei) era Saddam, George Şerban era Gyuri, Viorel Marineasa era Fiara rea, Aurel Turcuş - Melcul carpatin, iar prietenul său Ion Crăciun era John, mic bolşevic.

Iosif Costinaş a fost important pentru mişcarea din 1989, dar a fost mai important pentru perioada de după revoluţie. Viorel Marineasa spune despre el că „a fost pe stradă în ’89, dar el era omul care s-a afirmat după revoluţie, datorită investigaţiilor făcute despre neregulile ce s-au întâmplat atunci, dar nu a fost în balcon, ca Ion Monoran. El a anchetat printre multe altele şi ce s-a întâmplat la Freidorf. A pus prea multe întrebări şi a ajuns să ştie foarte multe.”

Cristina Talpă
Laura Moisei